joacă + academie · luate la fel de în serios
Teatru, ritm și cinema pentru copii și adolescenți de la 7 la 18 ani, în centrul Bucureștiului. Cinci cursuri, o singură scenă.
Teatru, ritm și cinema, săptămânal, pe durata anului școlar. Se pot face separat sau împreună — iar vara se pot face toate deodată.
01 — Teatru
Text, voce, corp, emoție. Copiii învață să construiască un personaj, să asculte partenerul și să urce pe scenă fără frică.
02 — Ritm
Ritmul se învață cu tot corpul. De la bătăi din palme la tobe africane, până la a cânta strâns într-o formație.
03 — Cinema
De la idee la proiecție. Adolescenții învață și partea din spatele camerei, nu doar cum se stă în fața ei.
În vacanță nu mai alegi unul. Copilul trece prin toate cinci — improvizație, arta actorului, percuție, scenaristică, cinematografie — și vede singur care i se potrivește.
Fiecare curs are structura lui, obiectivele lui și un final vizibil. Deschide-l pe cel care te interesează.
Arta actorului și improvizație
Trei grupe de vârstă, modul de 9 luni, spectacol în ianuarie și în iunie.
„Copii fericiți, părinți liniștiți.”
La 7–9 ani, copilul are deja tot ce îi trebuie ca să învețe: se joacă. Noi nu îi cerem să renunțe la asta ca să fie serios — folosim joaca exact așa cum e, ca instrument de lucru. Din ea ies imaginația, curajul de a vorbi tare și capacitatea de a asculta pe altcineva până la capăt.
Cum arată o întâlnire
Ce ne propunem, concret
Ce antrenăm
Atmosfera
Pe scurt
„Copii fericiți, părinți liniștiți.”
La 10–13 ani începe vârsta la care copilul se întreabă cum e văzut. E exact momentul în care teatrul lucrează cel mai bine: în loc să se ascundă, învață să stea în fața celorlalți și să spună ceva. Lucrăm mai mult pe text și pe rol decât la grupa mică, cu o jumătate de oră în plus pe săptămână.
Cum arată o întâlnire
Ce ne propunem, concret
Ce antrenăm
Atmosfera
Pe scurt
„Copii fericiți, părinți liniștiți.”
La 14–18 ani nu mai e vorba doar de curaj. E vorba de control: să știi ce faci pe scenă și de ce. Aici se lucrează pe text serios, se construiesc roluri întregi și se pregătește trecerea către film. Adolescenții care parcurg acest modul au întâietate la înscrierea în tabăra Teen Movie Camp.
Cum arată o întâlnire
Ce ne propunem, concret
Ce antrenăm
Atmosfera
Pe scurt
Percuție africană, în grup
Djembe, ritmuri vest-africane și drum circle. Modul de 4 luni și jumătate, cu concert la final.
Prima tobă nu se învață. Se descoperă.
La 7–9 ani nu începem cu teoria ritmului, pentru că nu e nevoie. Un copil de vârsta asta bate deja din palme corect când e vesel. Noi doar îi dăm o tobă adevărată în brațe și îi arătăm că se poate și mai bine. Ședințele sunt mai scurte și mai jucăuse decât la grupele mari, cu multe jocuri ritmice între exerciții.
Cum arată o ședință
Ce ne propunem, concret
Ce antrenăm
De ce tobele, la vârsta asta
Pe scurt
Ritmul nu se învață din cap. Se învață din mâini.
Un copil de 10–13 ani stă ore în șir cu ochii într-un ecran și primește informație fără să dea nimic înapoi. La djembe se întâmplă exact invers: dacă nu intri la timp, se aude. Dacă intri, ține tot grupul. E una dintre puținele activități în care copilul simte imediat, fizic, că prezența lui contează.
Cum arată o ședință de 90 de minute
Ce ne propunem, concret
Ce antrenăm
Ce spun cercetările
Pe scurt
Ritmul nu se învață din cap. Se învață din mâini.
La 14–18 ani, percuția în grup devine altceva: nu mai e doar coordonare, e responsabilitate. Într-un ansamblu, fiecare ține o linie de care depind ceilalți. Se lucrează pe ritmuri mai complexe, pe poliritmie, și pe ceea ce înseamnă de fapt să cânți cu cineva, nu lângă cineva.
Cum arată o ședință de 90 de minute
Ce ne propunem, concret
Ce antrenăm
Ce spun cercetările
Pe scurt
Nu e niciodată prea târziu să intri în ritm.
Aceeași percuție africană, în format de adulți: două ore pe săptămână, aceeași structură — încălzire, ritmuri, drum circle. Nu ai nevoie de studii muzicale și nici de experiență. Ai nevoie de mâini și de două ore în care nu te caută nimeni.
Cum funcționează
Set de tobe, individual
Curs unu la unu, pe set de tobe.
Atenție: acesta e curs de baterie — set de tobe, cu tobă mare, fus și cinele. Nu e același lucru cu percuția africană de mai sus, care se face în grup, pe djembe.
Un profesor, un elev, o tobă.
Setul de tobe e altceva decât percuția africană: patru membre care fac patru lucruri diferite în același timp. Se învață mai bine unu la unu, în ritmul fiecăruia. Cursul e ținut de Juan Carlos Negretti, percuționist și baterist cu peste douăzeci de ani de scenă.
Despre profesor
Cum funcționează
Pe scurt
Ai găsit cursul potrivit? Locurile din prima generație se ocupă în ordinea înscrierilor.
Vreau un locTabăra în care adolescenții scriu, joacă și filmează un scurtmetraj în șase zile. Aici se leagă tot ce se învață peste an — actorie, scenaristică, imagine. Copiii din atelierele Joacademia EDU au acces și beneficii, iar cei care parcurg modulele de teatru au întâietate la înscriere.
Teatru, ritm sau cinema, constant, pe durata anului școlar. Aici se pun bazele.
Anul se încheie cu spectacol jucat în fața publicului. Nu ești absolvent până nu ai urcat pe scenă.
Cine a parcurs modulele de teatru primește prioritate la înscrierea în tabără, plus beneficii ca elev al atelierului.
Șase zile de filmare, trei ediții până acum, patru filme ieșite din ele. Fiecare se încheie cu un film terminat, nu cu un exercițiu.
„Garoafele lui Trandafir”, ediția a XX-a, București. Nu vă spunem noi cât a însemnat — vedeți chiar momentul anunțării.
Premiile nu s-au dus doar la rolurile mari. Au luat premii și copii fără nicio replică, și mașiniștii. Tocmai de acolo a ieșit spectacolul.
Premiile vin din muncă, nu din promisiuni. Hai să începem munca asta cu copilul tău.
Începem în septembriePentru că numele conține exact tensiunea din care lucrăm: se joacă, dar se învață. Copiii vin pentru joacă și rămân pentru ea. Ce iau cu ei nu e o meserie — e felul în care vorbesc, ascultă și stau în fața celorlalți. Arta e cea mai frumoasă formă pe care o poate lua joaca. Și, după cum arată cercetările, și cea mai rodnică.
Jocul teatral nu e pauza dintre exerciții — e exercițiul. Așa se învață actoria de sute de ani, și așa se prinde cel mai repede la 7–18 ani.
Grupe mici, prezență săptămânală, repetiții cu obiectiv și un final vizibil: un spectacol, un scurtmetraj, un concert. Nu ne oprim la „ne-am jucat frumos”.
Nu împărțim rolurile după cine e cel mai bun. Inventăm roluri care nu există în text, ca să aibă fiecare copil al lui. Diferențele dintre roluri nu sunt o ierarhie — sunt instrumentele diferite din care iese aceeași muzică.
Tot ce lucrăm ajunge în fața unui public. Festival, proiecție sau concert — momentul în care copilul iese în față e cel care schimbă lucrurile.
Vorbește mai clar și mai tare. Stă drept. Suportă să greșească în public și continuă. Lucrează cu alții fără să se retragă. Astea se văd la școală înainte să se vadă pe scenă.
Nu e doar părerea noastră.
Trei surse pe care le poți verifica singur, dacă te întrebi ce face de fapt teatrul cu un copil.
Studiu european care a măsurat ce se întâmplă cu tinerii de 13–16 ani care fac teatru constant. Față de colegii lor: mai încrezători în comunicare, mai buni la rezolvarea problemelor și la gestionarea stresului, mai empatici, mai toleranți — și mergeau la școală cu mai multă plăcere.
Rezultatele DICE →Cel mai cunoscut program școlar anti-bullying din lume folosește jocul de rol ca element de bază al întâlnirilor de clasă, tocmai pentru că antrenează empatia și capacitatea de a privi din perspectiva celuilalt. Clasele care l-au aplicat consecvent au avut cele mai mari scăderi ale cazurilor de bullying.
Despre program →Sinteză a cercetărilor cu grupuri de control și eșantioane de ordinul a 12.000 de copii. Două dintre concluzii: participarea la activități artistice structurate poate crește abilitățile cognitive cu 17%, iar elevii din familii cu venituri mici care fac artă la școală au de trei ori mai multe șanse să termine o facultate.
Cele zece concluzii →Din 2004 lucrăm cu tineri prin teatru, muzică, stradă și, din 2023, prin film. Nu am început cu o tabără de cinema — am ajuns la ea după două decenii în care am învățat, an de an, cum se lucrează cu un adolescent astfel încât să iasă din proces cu ceva al lui.
O caravană prin țară: jumătate tabără, jumătate aventură, cu spectacole jucate acolo unde ajungeam. Am plecat cu copii din București — din școli obișnuite și de la școala pentru hipoacuzici — și ne-am întâlnit pe drum cu tineri de la sate, în Suceava și în Cluj.
Orlando Petriceanu, fondatorul programului, a fost desemnat cel mai bun voluntar din domeniul de tineret la ediția a III-a a galei „Superlativele Tinereții”, pe scena Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București. Gala era organizată de ANSIT și Fundația Amfiteatru, sub patronajul Președintelui României.
Un proiect internațional de teatru non-verbal, dedicat copiilor cu deficiențe de auz și de vorbire. Timp de șase zile, trupele Specimen Teatro (Italia), Les Enfants Terribles (Franța) și Pulcinella (România) au lucrat împreună cu noi și cu copiii de la Școala Specială pentru Surzi din Dămăroaia, iar spectacolele rezultate s-au jucat în centrul istoric al Bucureștiului, la Palatul Curtea Veche.
Colaborarea începuse în martie, cu laboratoare de dans susținute de Marilella Salierno și Salvatore Gervasi (Specimen Teatro) și cu atelierul de clovnerie Il clown dentro te, condus de Gaëlle Chabrol (Les Enfants Terribles). Proiectul s-a realizat cu sprijinul Agenției Naționale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale, al Muzeului Șuțu și al Palatului Curtea Veche.
Tot în acel an am înființat primele clase de teatru pentru copii cu deficiențe de vorbire și auz.
Opt ani de muncă în școală, nu în afara ei. Am dus teatrul-forum — metodă în care spectatorul intervine în scenă și schimbă deznodământul — în proiecte cu adolescenți, și am ținut cursuri de teatru în licee bucureștene, printre care Colegiul Național „Ion Neculce”. Aici s-a așezat, de fapt, ce numim azi metoda noastră: lucrul constant, săptămână de săptămână, cu aceiași tineri.
Un film mut, realizat cu copii cu deficiențe de vorbire și de auz. Momentul în care metoda noastră a trecut prima dată prin cameră.
Șase ani cu aceeași trupă. Nu un proiect, ci o continuitate: copii pe care i-am văzut crescând de la primul exercițiu până la spectacol. Din 2025, trupa poartă numele Joacademia EDU.
„Garoafele lui Trandafir” a luat 7 premii și Marele Premiu la Festivalul Național de Teatru pentru Elevi „George Constantin”, ediția a XX-a, București.
Tot atunci am ținut un atelier de storytelling și am pus pe picioare o orchestră de boomwhackers — copii care urmăresc dirijorul și construiesc împreună o piesă din care nimeni nu poate lipsi.
Am adăugat cinematografia la tot ce știam să facem. Trei ediții, patru filme scurte scrise, jucate și filmate integral de adolescenți, în șase zile. Ultima ediție, în colaborare cu Asociația EDUMAX din Suceava.
Trainerii noștri sunt licențiați în artele spectacolului și în cinematografie, cu modulele psihopedagogice pentru teatru și film încheiate. Toți colaboratorii cu care lucrăm au experiență în lucrul cu copiii și adolescenții.
Adolescentul lucrează cu oameni care își cunosc meseria — și, la fel de important, cu oameni care știu diferența dintre a antrena un tânăr și a regiza un profesionist.
Profesori
Fondator · Regizor de teatru și film · Djembe și teatru
Regizor premiat, producător, actor și scenarist. Profesor de artă dramatică, absolvent al modulului psihopedagogic UNATC. Deține casa de producție Joacademia Film Production. Creatorul Teen Movie Camp și autorul metodei „Alter Ego — contractul dintre actor și personaj”. Scurtmetrajul său A Scythe a fost selectat în peste 100 de festivaluri internaționale. Cel mai bun voluntar din domeniul de tineret al României, 2005. Predă djembe și teatru — din 2004, fără pauză.
Actriță · Profesor artă dramatică · Camp manager · Teatru
Actriță consacrată și profesor dedicat de artă dramatică, coregraf, tap dance. A fost membră a companiei Pass Par Tout DP. Profesor de teatru, absolventă a modulului psihopedagogic UNATC. Cu roluri principale în producții cinematografice și de televiziune, Ramona aduce inspirație, pasiune și profesionalism în fiecare proiect pe care îl coordonează. Predă teatru.
Percuționist · Baterist · Set de tobe
Percuționist și baterist cu peste douăzeci de ani de scenă. A cântat de două ori la Festivalul de Jazz de la Sibiu și a fost prezent la mai multe ediții TIFF, cu un proiect de coloană sonoră live pentru filme mute. Format ca arhitect la Universitatea „Ion Mincu” — de unde și felul în care construiește un ritm, pe straturi. Predă cursul individual de set de tobe.
Metoda noastră nu s-a inventat anul trecut. S-a strâns în 22 de ani, cu 784 de tineri înaintea celor care vin acum.
Grupele pentru primul an se formează în această vară. Locurile sunt limitate — o grupă are între 8 și 16 copii.
Prinde locul din prima generațieScenă, film, ritm — toate făcute de copiii și adolescenții de la noi. Vezi tot ce am făcut →
Scrie-ne sau sună-ne și îți spunem în ce grupă intră copilul și de când poate începe. Fără audiție, fără probă.
Hai să vorbimUn spațiu generos și luminos, făcut pentru mișcare și sunet, la câțiva pași de centrul orașului. Ușor de ajuns cu metroul, autobuzul sau pe jos.
Nu dăm probe la intrare și nu facem triaj nici după. Rolurile sunt diferite, firește — dar la noi rolul îl alege pe actor, nu invers. Scrie-ne sau sună-ne, îți spunem în ce grupă intră copilul și de când poate începe.
De ce „preț de fondator”. Douăzeci și doi de ani am dus programe prin țară, prin școli, prin tabere, prin festivaluri. Am lucrat cu peste 784 de tineri și am adunat, an de an, o metodă. Acum ne așezăm: deschidem o academie, cu sală, cu program, cu grupe care se văd crescând de la un an la altul. Prețul de fondator e pentru prima generație de familii — cele care ne dau încredere la începutul acestui capitol. Din anul următor, tarifele revin la valoarea de listă: 595, 630 și 695 de lei.
Curs unu-la-unu pe set de tobe, diferit de percuția africană, care se face în grup.
Scriere de scenarii, lucru cu camera și antrenament pentru actoria de film: ascultare, replici la cadru, reel-uri. Modulele se pot face separat — al doilea continuă primul, dar nu îl presupune.
Ce nu e inclus în taxa lunară. Închirierea sălii pentru spectacolul de final [+ completează: decor, costume, altceva?]. Nu e o taxă ascunsă și nu o afli în iunie — îți spunem suma încă de la înscriere, ca să știi din prima zi la ce să te aștepți.
[completează numărul]
[completează adresa]
[zile și ore]
[frați / plată pe semestru]